Clonarea informatica

Plagiatul este o maladie de care nu se scapa cu una cu doua. Inca de prin anul 1985 m-am tot gandit citind in ACM despre plagiarism si despre coduri de etica sa fac un ceva care sa permita cuantificarea a cat nu este constructie proprie intr-un program FORTRAN. Mai tarziu lucrurile s-0au extins si asa am ajuns dupa ani si ani sa ma gandesc la un concept clonare pentru ca plagiat nu-i ziceam, pentru ca hotie nu aveam cum a-i zice, din motive usor de inteles, neexistand sansa de a publica ceva cu alt titlu decat Clonarea informatica. Intr-o discutie la o sedinta cu o distinsa doamna de la Catedra de drept,i-am explicat ce si cum si chiar i-am vorbit de un produs care ar masura cat de apropiate sunt tezele de doctorat intre ele, cat de asemanatoare sunt lucrari de licenta sau de disertatie. Era o aluzie fina la industriile care proliferasera si care si in closetele din ASE aveau anunturi publicitare. Doamna mi-a zis clar sa ma potolesc daca nu vreau s-o incasez. Numai in 2011 Legea Invatamantului incrimina plagiatul si trimitea pe autorii plagiatului si pe coordonatorii lor, catre articole de lege.
Impreuna cu colegii Popa Marius, Capsizu Sergiu si Breda Lukacs si cu Bogdan Florescu am purces la a dezvolta cu ceea ce stiam, cu ceea ce era si prin literatura o abordare care acum este de foarte mare actualitate si pentru care se cheltuie foarte-foarte multi bani pentru a gestiona plagiatul, adica pentru a-l mentine in limite decente. Capisizu si Florescu sunt juristi, pentru ca stiam ca e necesar sa vorbim despre plagiat si ca abordare juridica, nu numai tehnic din punct de vedere software.
Lucrul este imposibil din moment ceea ce se vede cu ochiul liber ca fiind copy-paste este stabilit ca nefiind plagiat, ba mai mult este pedepsit cel care a vorbit despre doua texte identice, care sunt identice, platind si daune morale.
Cartea scrisa elegant cu clonare, cu termeni urbani, a fost analizata si asa s-a impamantenit conceptul de clonare care arata ca se stie cu exactitate care sunt metodele prin care un text este transformat incat cel ce o face crede ca altii nu-si dau seama. Multe aspecte erau tratate acolo pe secvente de programe si cine dorea sa extinda gandirea spre articole asa-zise aoriginale, spre lucrari de licenta, spre disertatii dar mai ales spre teze de doctorat, o facea lejer. Ceva mai tarziu, am extins cu Daniel Milodin cercetarile, vorbind de ortogonalitate pentru a masura cat de diferite sunt textele. El avea o aplicatie utilizata in epoca la studentii din anul al III-lea la disciplina Structuri de date< pentru a combate transmiterea proiectelor intre acestia. Studentii transmiteatu titlul proiectului. Li se masura cat de diferit este titlul transmis de cele existente deja. Tot asa faceau ei si cu textul proiectelor. Daca faceau copy-paste ortogonalitatea proiectelor scadea dramatic. La fel si cu programele C++. Intr-un fel se ajunsese ca fiecare sa munceasca pentru el. Disparusera proiectele identice dar si cele cu mai mult de 30% asemanare.
Cartea Clonarea informatica mi s-a parut asemenea celei de Compresie de date, o chestie interesanta, un ceva nou, care spargea tiparele, adica era o abordare zic eu, originala in felul ei, pentru o problema ce avea sa devina de interes general cativa ani mai tarziu.
Prima coperta a cartii este ceva nou, multumind doamnei Simona BUSOI care a realizat-o magistral. Si coperta pe care se afla pretul si ISBN-ul este tot foarte frumoasa. Coperta interioara si pagina unde sunt date elementele de identificare sunt perfect realizate de Editura ASE.
Cuprinsul avea o abordare gradata a problematicii.
Continutul a fost facut cu staruinta de a fi decenti, fara a jugni, fara a da cu noroi, desi trebuiau spuse lucuri neplacute unora.
Lansarea s-a facut si la targul de carte din 2003.
A fost distribuit si un CD.
Si la prezentarea de la Chisinau, clonarea ca proces a fost primita cu interes, fara a se zice explicit ca ne propusesem combaterea plagiatului, ci masurarea diferentelor sau cum ne dam seama de asemanari, din diferente realizate artificial sau cu metode empirice sa nu zic primitive. Adica dupa ce s-a facut copy-paste intr-un roman, se inlocuieste numele Ion cu Gheorghe si cel ce o face chiar crede ca are deja un alt roman...
Ideea de a dezvolta software original, de a nu folosi ceea ce nu apartine unui programator este inclusa in codurile de etica ale programatorilor. Asa s-a nascut ideea de a realiza un material mai consistent pe subiectul codurilor de etica pentru cursul de master de Securitate Indormatica, lucru ce s-a concretizat printr-un capitol in handbook-ul realizat special, avand prefata ministrului educatiei de atunci. Capitolul l-am realizat impreuna cu Iulian Lucaci, fost student, un tanar de exceptie care a dat dovada de un nivel de profunzime special in a se documenta si in a prelucra materiale provenind din coduri de etica dezvoltate pentru numeroase meserii din informatica. Volumul a fost coordonat de mine si de mai tanarul meu coleg Cristian Toma, avand ca elemente de identificare cele privind ISBN, editura si modalitatea de a coresponda.
La lansarea cartii ;la Targul de carte Gaudeamus de la Pavilionul expozitional de la Casa Scanteii, am fost prezent si am avut si o luare de cuvat. Am raspuns si la niste intrebari venite de la public. Doamna Matei, sufletul Editurii ASE, m-a incurajat sa fac si acest pas.




Preocupari in aceasta zona am avut cu ceva timp inainte si le enumar pe urmatoarele: